Munca sexuală este un subiect extrem de polarizant și controversat în cadrul discursului feminist. Unele feministe susțin că munca sexuală ar trebui să fie respectată ca o alegere legitimă de carieră și reglementată în consecință. Aceasta pentru a asigura siguranța lucrătorilor sexuali. Altele, în schimb, resping radical prostituția, considerând-o o expresie a opresiunii structurale și a violenței specifice de gen („viol plătit”). Termenii „muncă sexuală” și „prostituție” nu sunt interpretați doar ca profesii diferite, ci și ca poziții ideologice.
Dezbaterea socială este influențată de diferite modele de reglementare a muncii sexuale, cum ar fi modelul suedez, care incriminează achiziționarea de servicii sexuale. Suedia a introdus acest model în 1999 cu scopul de a face ilegală achiziționarea de servicii sexuale și de a penaliza clienții. Numeroase țări europene au adoptat acest model. Nu există dovezi științifice clare ale succesului acestui model. Nici descurajarea clienților, nici reducerea ofertei nu au putut fi dovedite statistic.
Cu toate acestea, ilegalizarea creează o dependență mai mare de terți, cum ar fi proprietarii, deoarece apartamentele nu mai pot fi închiriate lucrătorilor sexuali. Acest lucru face ca munca sexuală să fie oferită în locuri precare și nesigure. De asemenea, interdicția înrăutățește asistența medicală și crește riscul de violență.
Irlanda a introdus în 2015 o interdicție privind cumpărarea de servicii sexuale bazată pe modelul nordic, însă o evaluare realizată trei ani mai târziu nu a arătat nicio reducere a ofertei și a cererii de servicii sexuale. În schimb, furnizorii de servicii sexuale au raportat o creștere a discriminării și a marginalizării. De asemenea, interdicția îngreunează investigațiile poliției, deoarece serviciile au loc în secret. În general, este clar că o interdicție bazată pe modelul nordic este mai probabil să împingă lucrătorii sexuali în ilegalitate și să le îngreuneze munca.
În vara anului 2023, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a admis un recurs împotriva interdicției franceze privind prostituția. 261 de lucrători din domeniul sexului intentaseră un proces împotriva interdicției pe baza „modelului nordic”. Reclamanții, care lucrează legal ca prostituate, au susținut că incriminarea clienților împinge lucrătorii sexuali în ilegalitate și izolare, îi expune la un risc sporit pentru integritatea lor fizică și pentru viața lor și le restrânge libertatea și puterea creatoare. Într-o declarație, instanța a explicat că o lege care teoretic urmărește să protejeze lucrătorii sexuali le îngreunează de fapt munca.
„Din nou și din nou apare întrebarea: «Vrei ca fiica ta să facă asta?». Aceasta este o întrebare greșită. În schimb, imaginați-vă că ea o face. Cât de în siguranță este ea astăzi la locul de muncă? Ceea ce nu auziți niciodată este întrebarea: „Și ce ar trebui să facă lucrătorii sexuali? La urma urmei, ei sunt cei mai afectați de aceste legi”. – Juno Mac
În această situație complexă, problema egalității reale și a autodeterminării pentru femeile care lucrează în domeniul sexului rămâne centrală. Prin urmare, dezbaterea feministă nu trebuie să ia în considerare doar aspectele morale și etice, ci și să găsească soluții practice pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale lucrătorilor din industria sexului și pentru a le proteja drepturile. Fără a restrânge libertatea de alegere.